What a Fucking ever.

Are you done?
Te-am subestimat cumva? Imi pare rau...
Am avut dreptate? Da, imi pare bine...
Ti-am stricat reputatia? Pentru ca pot...
De ce am facut asta? Pentru ca meriti...
De ce ai facut TU asta? Pentru ca ai chemare...
O sa ma cunosti vreodata? Nu ai vrut cand ai avut ocazia...
Ti-am fost prietena? Niciodata...
Iti sunt dusman? Sunt flatata...
M-am folosit de tine? Se mai intampla...
O sa ma ierti vreodata? Nu, dar o sa uiti...
Regret ceva? Ca inca n-am spus totul...
Regreti ceva? Tu regreti totul...
Planuri de viitor? Intotdeauna.


Traieste-ti viata. Fa ce simti. Nu te uita in urma.
-Pentru ca nu o sa ma uiti niciodata-

Plutesc intr-un ocean intre moarte si viata.

Plutesc.
Plutesc in propria mea viata.
Plutesc intr-un ocean de speranta.
Plutesc.
Plutesc si nu simt nimic.
Deodata imi pare pitic.
Un ocean...
Un ocean de-amintiri dintr-o viata.
Un ocean de privit in fata.
Un ocean de privit inapoi.
Un ocean pentru noi amandoi.
Pe-un fond bleomarin se-aude "you lost me".
Acum trebuie sa-nchid ochii.
Trebuie sa ma gandesc, trebuie sa simt.
Mai tarziu o sa traiesc, si n-am sa te mai mint.
Cad in somn.
Cad in moarte si cad in speranta.
Totusi stiu c-o sa vina iar viata.
Totusi nu vreau sa ma trezesc.
E vremea mea sa ma gandesc.
La trecut.
La trecut m-am gandit pan-am murit.
La trecut ma gandesc si cat mai traiesc.
Pentru ca dupa moarte vine viata iar dupa noapte vine zi.
Iar tu...tu stiu ca n-ai sa mai vii.

You're a song...written by the hands of God.

Nu, n-am uitat de tine.
Esti blogul meu.
Am uitat doar...de mine!
De fiecare data cand deschid calculatorul imi amintesc de tine si imi zic "poate maine...". Tot ce imi trebuie este un cantec. Mereu ma inspir dupa un cantec. Simplu, ascult o melodie si...daca ma atinge, am un subiect nou. Incerc de mult timp sa pot sa scriu ceva ascultand "gladiator", dar se pare ca inspiratia oferita de acel cantec trece peste granite. Nu pot...
Trec printr-o perioada ciudata. Trec de la o stare la alta. Imi amintesc ca acum un an si ceva, m-am apucat sa scriu o carte. Am citit-o azi. Si e ciudat... Nu mai gandesc la fel. As schimba totul. Personajele sunt prea putin conturate. E o carte care are ca personaje niste umbre. Am crezut ca o cunosc pe Iulia, personajul principal, cel mai bine. Eu am creat-o, dar mi-am dat seama ca nu stiu nimic despre ea. Se pune prea mult accentul pe droguri. L-am inceput ca pe o drama, l-am continuat ca pe un roman politist. Nu l-am terminat niciodata. Inca nu ma pot hotari daca Iulia va muri sau nu. Vreau sa zic...ma gandesc si la ea, i-ar fi mai usor sa moara...
Cat seamana cu mine...Ah! Cat seamana cu Anna Nicole Smith! Sa nu te intereseze trecutul. De oricate ori te intreaba cineva cand te-ai nascut sa ii spui ca...intr-unul din anii trecuti.
Imi pasa! Ma intereseaza ce ma interesa si ieri. Despre cartea mea vreau sa se vorbeasca ca despre morti...numai de bine!

N-am scris nimic.

Stau de o ora cu aceasta pagina deschisa si nu ma pot hotara despre ce sa scriu. Nu pot sa scriu despre tot, asa ca voi scrie despre nimic. Ma gandeam sa scriu despre cat de bine ma simt ca a venit primavara, despre ce mult imi doresc sa plec undeva departe, despre ce nevoie am de o pauza de la viata asta agitata si nesanatoasa, sau poate doar despre ce am mai facut in ultimele zile. Nu pot, insa, sa scriu despre nici una, pentru ca este total neinteresant. Ma visez undeva in mijlocul salbaticiei. Defapt, stiu sigur unde ma visez. La Beciu, pe dealul din fata, stand intinsa pe covorul de iarba inca inexistent, cu o carte in mana. Vara asta vreau sa scriu de acolo. Nu am incercat inca, dar cred ca locul ala ma inspira. M-a inspirat foarte mult la pictat, asa ca de ce nu m-ar inspira si la scris? Apropo, nu am mai pictat de foarte mult timp. Panzele mele stau aruncate sub birou. As vrea sa pictez, poate weekendul urmator, dar nu stiu ce. M-am saturat sa pictez flori, copaci, peisaje, oameni. M-am saturat sa pictez lucruri reale. Pictez doar ceea ce vad. Si vad doar lucruri reale. Cred ca am ajuns iar la acea perioada in care mi se pare totul foarte plictisitor si obisnuit. Pentru mine, ceva obisnuit este ceva plictisitor. Defapt pentru multi e asa. Nu imi doresc o viata obisnuita, nu imi doresc activitati obisnuite si totusi le fac. Stau in fata aceluiasi calculator obisnuit, ies in weekenduri in aceleasi locuri obisnuite, merg la aceeasi scoala obisnuita. Ma rog, aici nu ar trebui sa ma plang pentru ca s-au schimbat multe in viata mea in ultimul timp, mai ales la capitolul "prieteni". Bineinteles, este tot vina mea, pentru ca am prieteni foarte obisnuiti, doar ca la momentul asta imi plac. Imi iubesc prietenii. Va iubesc!!!
Astept cu nerabdare vara. Este deabia luna Martie, nu au dat inca bobocii, au venit vreo 2 zile cu 20 de grade, si pe mine m-a apucat deja dorul de vara. Vreau la mare. Vreau la Beciu. Atata vreau. Vreau sa stau pe plaja si sa ascult valurile spargandu-se de mal. Vreau sa stau pe sezlong si sa ma uit in gol. Vreau sa ma simt bine. De ce mereu la mare ma simt bine? La mare totul pare minunat, chiar si activitatile "obisnuite"..
Vreau sa stau o saptamana, doua, noua la Beciu. Cam pana ma plictisesc. Mi-e dor de vara, si mai am mult de asteptat.

This kind of you

We're living in a world of eared walls. And I am friend with the walls. They tell me everything.
Yhea, It's horrible that you can't gossip me.And it's horrible that you are so loser that you have no friends. All your friends are my walls, and you're too stupid to realise that. This is cuz you don't know who you are and you have not idea who I am. That makes me sick. You make me sick. I hope you'll read this. I hope that you know a little english. Ah, and I hope that you'll realise that you're on my black list, and what that implies.
And don't forget: God is a DJ!
PS: Even I forgot how I look. Don't you?

50 melodii care trebuie ascultate (si reascultate) intr-o viata.

Pentru ca am vorbit mult cu Andrada despre asta, si pentru ca muzica este ceva cu adevarat important, m-am gandit sa fac o lista cu melodii care merita ascultate(din punctul meu de vedere), adica o lista cu melodiile mele preferate.
1.Melodii care mi-au ramas in minte de cand le-am ascultat pt prima oara, melodii care imi exrima ceva anume, imi aduc aminte de ceva. Genul de melodii la auzul carora te trec fiori:
Enya-Only Time
Enya-Gladiator Now We Are Free
Jessinca Jay-Cassablanca
MJ-Heal the world
MJ-They don't care about us
MJ-Dirty Diana
MJ-Earth Song
Kaoma-lAMBADA
Shakira-The one
A-Ha-Take on me
Dido-White Flag
Dido-Life for rent
ABBA-The Winner takes it all
Gilberto Santa Rosa-Mentira
Marcas de Ayer
Tan Solo Por Amor
Que Sera de ti
Celine Dion-My heart is go on
Christina Aguilera-You lost me
Christina Aguilera-Hurt

Melodii care te ridica in picioare:
Beyonce-Crazy in Love
Gwen Stefani-Rich girl
Gwen Stefani-Hollaback girl
Fool's Garden-Lemon Free
Shakira-Tortura
Alamis Morissette-Ironic
Shania Twain-Man!I feel like a wonam
Celine Dion-Eyes on me
Natasha Bedingfield-Feel the rain
Natasha Bedingfield-Freckles
Pink-Runaway
Pink-Cuz I Can
Pink-Dear Mrs President
Pink-Funhouse
Pink-So What
Pink-Sober
Pink-Who Knew
Pink-Please don't leave me
Alicia Keys-No one
Alicia Keys-Doesn't mean anything
Miley Cyrus-Party in the USA
Katy Pery-Waking up in Vegas

Mi-e dor si doare.

Exista anumite lucruri, momente sau persoane de care ramai cumva indragostit.
Exista anumite lucruri, momente sau persoane pe care nu le vei uita niciodata.
Exista anumite lucruri, momente sau persoane pe care pur si simplu le iubesti.
Iubesc lucruri, momente si persoane.
Iubesc inelul pe care l-am primit de la mama cand am implinit 14 ani.
Iubesc parfumul meu preferat.
Il iubesc pe Bami, ursuletul meu care ma cunoaste de 11 ani si fara care nu pot dormi.
Iubesc anumite carti care m-au facut sa plang.
Iubesc anumite filme din care am invatat ceva.
Iubesc sa imi aduc aminte de momentele care m-au "facut mare".
Iubesc sa ma uit la poze vechi.
Iubesc sa ma uit in oglinda si sa imi spun:"numai tu poti sa ai grija de ea".
Iubesc sa stau in pat, sa ascult "Te vad in toate femeile" si sa imi aduc aminte de tine. Iubesc orice imi aduce aminte de tine.
Iubesc sa visez ca m-as putea intoarce in trecut. Ca pot sa retraiesc anumite momente, sau ca pot schimba ceva. Un singur cuvant ar fi putut schimba totul. Un singur gest si viata ar fi putut fi alta.
Cateodata trebuie sa lasi deoparte orgoliul si mandria si sa faci ceea ce simti.
Cateodata nu este nevoie decat sa deschizi ochii.
Cateodata cauti prea departe.
Alteori cauti ceva ce nu iti doresti cu adevarat.
Dar totusi cel mai important este sa...iubesti

We're leaving the city of angels

Drops from Dying.

In primul rand...daca nu aveti starea necesara va rog sa nu cititi postul acesta...nu vreau sa provoc depresii. Dar avand in vedere ca eu trec printr-una, am sa abordez cel mai ciudat, cel mai evitat, cel mai fara definitie si cel mai important subiect din viata noastra:
Moartea.
Un subiect de care toata lumea se fereste. Fara moarte viata nu ar mai fi viata. Fara moarte nu ar mai fi nimic. Ciudat, nu? Ai zice ca moartea este cea care ne duce spre nimic. Este adeverat...suntem ceva si ajungem nimic.
Moartea este umbra care dă plasticitate vieţii. Moartea e conditia sub care am fost nascuti. Moartea este tunelul de la capatul luminii. Moartea-i o oglinda: in ea te vezi asa cum ai fost.
Moartea e momentul in care pur si simplu se termina totul. Nu e trist?

Sa muncesti degeaba, sa iti faci planuri, sa devii mai bun. Pentru ce? Pana la urma, toti murim. De ce sa mai faci copii? Si ei o sa moara. De ce sa te apropii de anumite persoane? vor fi triste cand vei muri.De ce sa mai traiesti? La un moment dat tot o sa mori.

Am auzit de sute de ori cuvintele acestea si m-am gandit...daca am sta sa ne gandim ca la un moment dat, in curand, tot o sa murim, atunci...de ce am mai exista? De ce ne facem toate plecerile? Nu tot o sa murim? De ce anumite persoane fac crime? Nu se gandesc ca omul respectiv o sa moara oricum?
Din punctul meu de vedere...moartea nu e un lucru chiar atat de ingrozitor. Nici macar nu imi este frica de moarte. Imi este frica de felul in care voi muri. Moartea, ca eveniment, poate fi considerata un nou inceput. Inceputul nimicului. Sunt foarte, foarte curioasa cum este sa nu mai existe nimic pentru mine. Sa se sfarseasca totul. Sa fie un blank total. Exact la fel de greu imi este sa imi imaginez ceva infinit.
Cineva mi-a zis acum mult timp ceva ce nu am sa uit niciodata. Ceva ce imi amintesc zilnic. Ceva ce este ca un medicament atunci cand simti ca te lupti degeaba. Si ii multumesc foarte mult acelei persoane pentru ca m-a ajutat enorm: Orice in lumea aceasta poate fi rezolvat, mai putin moartea. Niste cuvinte atat de simple si atat de adevarate, la care, pur si simplu, nu ma gandisem niciodata. Am decis astfel sa nu mai fac un capat de tara din orice problema, sa ma gandesc, de cate ori simt

ca nu mai am nici o scapare, ca orice poate fi rezolvat. Mai putin moartea. Asa ca...ce putem rezolva...hai sa rezolvam. Ca pana la moarte mai e.

Drops from my life.

Legile lui Murphy MyPerfect.
1.Nu este vina mea. Niciodata nu este vina mea.
2.Desi am fost invatata ca atunci cand nu am nimic frumos de spus sa nu spun nimic, cateodata nu ma pot abtine.
3.Vad si singura cand ceva nu imi iese bine, nu trebuie sa-mi zici.
4.Totusi, daca in urma unor amanuntite studii asupra mea descoperi ca sunt perfecta, zi-mi si mie. Nu e frumos sa pastrezi doar pentru tine.
5.Eu niciodata nu gresesc.Doar ca...cateodata lucrurile perfecte nu imi ies.
6.Te ajut cat timp ma ajuti. Asa ca ajuta-ma.:)
7.Nu se stie niciodata cand vei avea nevoie de mine. De asemenea, nu se stie niciodata cand ma prinzi intr-o stare proasta.
8.Cateodata ma invidiez.
9.Imi doresc doar ce nu pot avea, asa ca nu mi-am indeplinit niciodata o dorinta.
10.Imi petrec jumatate din zi visand.
11.Nu-mi vei citi niciodata gandurile. Nu poti sa citesti asa de repede.
12.Nu ma intreba cum am reusit sa fac ceva. S-ar putea sa te fac sa te simti prost.
13.Dupa calculele mele, daca in 2012 va fi sfarsitul lumii voi castiga1000$.Daca nu, ii voi pierde. Buna afacere, nu?
14.M-a trosnit cineva cu un sac de inspiratie in cap. Nu-mi permit sa o irosesc.
15.Andradei ii va placea postul asta.
Atentie! Acest post este un pamflet. Tratati-l cum vreti
cu talent.

I Did. Thank You.

Pot. Pot sa fac atatea...
Pot sa invat.
Si am invatat.
Am invatat sa vad oamenii falsi de la o posta.
Am invatat sa rad doar la glumele amuzante.
Am invatat sa am curaj.
Am invatat sa invat.
Am invatat sa gandesc logic.
Si totusi...n-am invatat sa iubesc.
Stiu.Stiu sa fac atatea...
Stiu sa ma port cu fiecare persoana in parte.
Stiu sa ma bucur de fiecare adiere a vantului.
Stiu sa pictez, sa cant, sa scriu.
Stiu sa fac ce mi se cere.
Si totusi...nu stiu la ce te gandesti acum.
Ma bucur.
Ma bucur cand vad oameni fericiti.
Ma bucur cand fac oamenii fericiti.
Ma bucur cand fac pe cineva sa zambeasca.
Ma bucur cand sunt apreciata.
Ma bucur cand fac ceva ce nimeni nu mai poate.
Si totusi...nu ma bucur ca ma aflu aici.
Ma gandesc.
Ma gandesc la mine.
Ma gandesc intotdeauna la ziua de maine.
Ma gandesc cum ar fi sa fie altfel.
Ma gandesc de 2 ori inainte sa fac ceva.
Ma gandesc la ce sa fac sa fiu mai buna.
Si totusi...nu ma gandesc la tine niciodata.
Am. Am atatea...
Am speranta.
Am tineretea.
Am sanatatea.
Am prieteni.
Am dreptul sa fac tot ce ma face sa ma simt bine.
Am vise si dorinte.
Am genul meu.
Am acest blog pe care il iubesc.
Am un viitor si un trecut.
Ai zice ca am totul.
Si totusi...nu am puterea de a te schimba.
Nu am nici vesnicia, nici soarele, nici luna.
Si nu am nici demnitatea de a accepta toate astea.
Dar Totusi am sa inchei aici.

"Cuz a face without freckles it's like a sky who never stars"

M-am gandit la asta intr-o zi. Inainte. Mai demult. Probabil la o ora, posibil intr-un loc.Imi amintesc...imi amintesc parfumul. Un parfum de natura. Un parfum verde. Un miros de iarba, de flori salbatice. Flori salbatice si sensibile care se ascund de noi. Nu le putem face bine. Poate ca nu se poate mai bine. Sau poate ca doar nu putem. Oh, si este groaznic sa nu poti. Sa vrei ceva, si sa simti ca nu poti. Este groaznic. Sa ai un vis. Visele sunt..atat de crude...Poate pentru ca sunt doar vise, nu dorinte. Iar visele nu se pot indeplini. Este atat de sufocant sa stii ca nu vei putea niciodata sa faci ceva ce iti doresti. Si totusi, de pregatesti pentru el. Speri. Iti faci planuri. Te gandesti, iti imaginezi, iti faci vise legate de alte vise, iti faci iluzii, te intristezi. Ca rama unui tablou nepictat.
Ne place sa ne mintim. Traim din minciuni. Ne hranim cu minciuni. Nu cu vise. Visele sunt minciuni. Visele sunt adevaruri neimplinite. Si tutusi...daca nu le-am avea...de ce am mai trai?Stiti ce? Mi-e teama. Mi-e teama sa incerc sa imi indeplinesc visul, pentru ca atunci nu as mai avea de ce sa traiesc.Sau poate mi-e teama sa imi dau seama ca e imposibil. Mi-e teama sa fiu 100% sigura ca visele sunt doar un mod in care sa te minti singuri, sa ne bucuram gandindu-ne ca ar putea fi altfel.
O mie de minciuni vesele cât un pumn mărunt de adevăruri triste.
Cam asta a fost situaţia. O declar încheiată. Concluzii aparent fericite.

Drops From Eden Are Real.

Lacrimi...De ce lacrimi?
Lacrimi...lacrimile sunt ceea ce nu vom stii niciodata. De unde vin, ce vor sa spuna?
Poate ca lacrimile sunt cuvintele pe care inima nu le poate exprima.
O Lacrima poate face multe. O lacrima naste un refren dureros. O lacrima rostogolindu-se pe obrazul meu. Asemenea unei picaturi de roua din diminetile de vara, sub greutatea caruia se apleaca firul de iarba. Lacrimile au greutate. Au importanta. Caci lacrimi nu primesc decat cei cu sufletul sincer.