What a Fucking ever.

Are you done?
Te-am subestimat cumva? Imi pare rau...
Am avut dreptate? Da, imi pare bine...
Ti-am stricat reputatia? Pentru ca pot...
De ce am facut asta? Pentru ca meriti...
De ce ai facut TU asta? Pentru ca ai chemare...
O sa ma cunosti vreodata? Nu ai vrut cand ai avut ocazia...
Ti-am fost prietena? Niciodata...
Iti sunt dusman? Sunt flatata...
M-am folosit de tine? Se mai intampla...
O sa ma ierti vreodata? Nu, dar o sa uiti...
Regret ceva? Ca inca n-am spus totul...
Regreti ceva? Tu regreti totul...
Planuri de viitor? Intotdeauna.


Traieste-ti viata. Fa ce simti. Nu te uita in urma.
-Pentru ca nu o sa ma uiti niciodata-

Plutesc intr-un ocean intre moarte si viata.

Plutesc.
Plutesc in propria mea viata.
Plutesc intr-un ocean de speranta.
Plutesc.
Plutesc si nu simt nimic.
Deodata imi pare pitic.
Un ocean...
Un ocean de-amintiri dintr-o viata.
Un ocean de privit in fata.
Un ocean de privit inapoi.
Un ocean pentru noi amandoi.
Pe-un fond bleomarin se-aude "you lost me".
Acum trebuie sa-nchid ochii.
Trebuie sa ma gandesc, trebuie sa simt.
Mai tarziu o sa traiesc, si n-am sa te mai mint.
Cad in somn.
Cad in moarte si cad in speranta.
Totusi stiu c-o sa vina iar viata.
Totusi nu vreau sa ma trezesc.
E vremea mea sa ma gandesc.
La trecut.
La trecut m-am gandit pan-am murit.
La trecut ma gandesc si cat mai traiesc.
Pentru ca dupa moarte vine viata iar dupa noapte vine zi.
Iar tu...tu stiu ca n-ai sa mai vii.

You're a song...written by the hands of God.

Nu, n-am uitat de tine.
Esti blogul meu.
Am uitat doar...de mine!
De fiecare data cand deschid calculatorul imi amintesc de tine si imi zic "poate maine...". Tot ce imi trebuie este un cantec. Mereu ma inspir dupa un cantec. Simplu, ascult o melodie si...daca ma atinge, am un subiect nou. Incerc de mult timp sa pot sa scriu ceva ascultand "gladiator", dar se pare ca inspiratia oferita de acel cantec trece peste granite. Nu pot...
Trec printr-o perioada ciudata. Trec de la o stare la alta. Imi amintesc ca acum un an si ceva, m-am apucat sa scriu o carte. Am citit-o azi. Si e ciudat... Nu mai gandesc la fel. As schimba totul. Personajele sunt prea putin conturate. E o carte care are ca personaje niste umbre. Am crezut ca o cunosc pe Iulia, personajul principal, cel mai bine. Eu am creat-o, dar mi-am dat seama ca nu stiu nimic despre ea. Se pune prea mult accentul pe droguri. L-am inceput ca pe o drama, l-am continuat ca pe un roman politist. Nu l-am terminat niciodata. Inca nu ma pot hotari daca Iulia va muri sau nu. Vreau sa zic...ma gandesc si la ea, i-ar fi mai usor sa moara...
Cat seamana cu mine...Ah! Cat seamana cu Anna Nicole Smith! Sa nu te intereseze trecutul. De oricate ori te intreaba cineva cand te-ai nascut sa ii spui ca...intr-unul din anii trecuti.
Imi pasa! Ma intereseaza ce ma interesa si ieri. Despre cartea mea vreau sa se vorbeasca ca despre morti...numai de bine!