N-am scris nimic.

Stau de o ora cu aceasta pagina deschisa si nu ma pot hotara despre ce sa scriu. Nu pot sa scriu despre tot, asa ca voi scrie despre nimic. Ma gandeam sa scriu despre cat de bine ma simt ca a venit primavara, despre ce mult imi doresc sa plec undeva departe, despre ce nevoie am de o pauza de la viata asta agitata si nesanatoasa, sau poate doar despre ce am mai facut in ultimele zile. Nu pot, insa, sa scriu despre nici una, pentru ca este total neinteresant. Ma visez undeva in mijlocul salbaticiei. Defapt, stiu sigur unde ma visez. La Beciu, pe dealul din fata, stand intinsa pe covorul de iarba inca inexistent, cu o carte in mana. Vara asta vreau sa scriu de acolo. Nu am incercat inca, dar cred ca locul ala ma inspira. M-a inspirat foarte mult la pictat, asa ca de ce nu m-ar inspira si la scris? Apropo, nu am mai pictat de foarte mult timp. Panzele mele stau aruncate sub birou. As vrea sa pictez, poate weekendul urmator, dar nu stiu ce. M-am saturat sa pictez flori, copaci, peisaje, oameni. M-am saturat sa pictez lucruri reale. Pictez doar ceea ce vad. Si vad doar lucruri reale. Cred ca am ajuns iar la acea perioada in care mi se pare totul foarte plictisitor si obisnuit. Pentru mine, ceva obisnuit este ceva plictisitor. Defapt pentru multi e asa. Nu imi doresc o viata obisnuita, nu imi doresc activitati obisnuite si totusi le fac. Stau in fata aceluiasi calculator obisnuit, ies in weekenduri in aceleasi locuri obisnuite, merg la aceeasi scoala obisnuita. Ma rog, aici nu ar trebui sa ma plang pentru ca s-au schimbat multe in viata mea in ultimul timp, mai ales la capitolul "prieteni". Bineinteles, este tot vina mea, pentru ca am prieteni foarte obisnuiti, doar ca la momentul asta imi plac. Imi iubesc prietenii. Va iubesc!!!
Astept cu nerabdare vara. Este deabia luna Martie, nu au dat inca bobocii, au venit vreo 2 zile cu 20 de grade, si pe mine m-a apucat deja dorul de vara. Vreau la mare. Vreau la Beciu. Atata vreau. Vreau sa stau pe plaja si sa ascult valurile spargandu-se de mal. Vreau sa stau pe sezlong si sa ma uit in gol. Vreau sa ma simt bine. De ce mereu la mare ma simt bine? La mare totul pare minunat, chiar si activitatile "obisnuite"..
Vreau sa stau o saptamana, doua, noua la Beciu. Cam pana ma plictisesc. Mi-e dor de vara, si mai am mult de asteptat.

This kind of you

We're living in a world of eared walls. And I am friend with the walls. They tell me everything.
Yhea, It's horrible that you can't gossip me.And it's horrible that you are so loser that you have no friends. All your friends are my walls, and you're too stupid to realise that. This is cuz you don't know who you are and you have not idea who I am. That makes me sick. You make me sick. I hope you'll read this. I hope that you know a little english. Ah, and I hope that you'll realise that you're on my black list, and what that implies.
And don't forget: God is a DJ!
PS: Even I forgot how I look. Don't you?